Uneori trăim nefericire. Fără explicații clare, fără un eveniment declanșator major.
Doar o stare grea, care se așază peste zile ca o ceață. Și atunci, mai mult ca niciodată, ne dorim cu disperare să fim fericiți.
Așa că începem să facem planuri.
Ce-ar fi să câștig mai mult?
Să plec în vacanța aia?
Să schimb jobul?
Să mă apuc de ceva nou?
Ne agățăm de o soluție exterioară și o transformăm în promisiunea salvării. „Dacă aș avea X, atunci aș fi bine.” Și uneori, chiar obținem acel „X”.
Dar surpriză… Fericirea tot nu vine. Suntem, poate, doar mai puțin nefericiți decât eram înainte.
Bifezi, dar nu simți
Uite un exemplu simplu: Nu ai banii pe care ți-i dorești și simți că asta te ține pe loc. Îți stabilești un plan prin care să îți crești veniturile cu 50% și crezi că asta îți va aduce liniștea.
Muncești, reușești, ajungi acolo.
Și totuși… nu ești fericit(ă).
Ești doar mai puțin frustrat(ă) decât înainte. Mai puțin îngrijorat(ă), poate. Dar nu e acolo acea senzație de bucurie, de completare, de împlinire.
Problema nu e dorința. Ci așteptarea ca dorința împlinită să te salveze.
Fericirea și nefericirea nu sunt două extreme între care pendulăm constant. Nu e alb sau negru, totul sau nimic. Viața nu funcționează doar în registrul „sunt bine” sau „nu sunt bine”.
De multe ori, când spunem că vrem să fim fericiți…
Nu știm, de fapt, ce vrem. Știm doar ce NU mai vrem și vrem să nu mai doară, să nu mai simțim greul, să nu ne mai apese neliniștea, nesiguranța, singurătatea.
Dar lipsa durerii nu e totuna cu fericirea.
Fericirea se construiește
Iar pentru asta, avem nevoie de lucruri simple, dar profunde:
Recunoștință — pentru ce avem, ce am obținut, ce este prezent în viața noastră, nu doar pentru ce va fi.
Asumare — a cine suntem, cu tot cu umbre, trecut, greșeli și proiecții.
https://mariaharaga.ro/service/train-your-elephant/
Realism și intenționalitate— în locul idealizării unei vieți „perfecte” avem nevoie să construim ceva care să funcționeze pentru noi, în aliniere cu nevoile și valorile noastre.
Claritate în gândire — să știm ce ne dorim cu adevărat, să fim conștienți de propriile procese mentale, tipare cognitive și gânduri.
Prezență — să fim aici, acum, în loc să trăim într-un „cândva” imaginar
Fericirea nu e un obiectiv de bifat.
E o stare care apare când te întâlnești cu tine, în adevăr.