În orice relație de durată există momente bune și momente dificile. Ne apropiem, ne îndepărtăm, ne certăm, ne reconectăm. E parte din dansul firesc al intimității. Dar uneori, în fața conflictelor repetate, a nevoilor neîmplinite sau a durerii neprocesate, începem să nu mai rămânem. Epuizați de conflict și cu speranța mult diluată, nu ne mai

Cred că unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am învățat la maturitate a fost cum să pun o limită fără să mă simt vinovată. Nu pentru că nu aveam dreptul, ci pentru că, de-a lungul anilor, am fost învățată că e mai valoros să fiu de acord, să mă adaptez, să fiu disponibilă

Relațiile se nasc natural, se întrețin conștient și se încheie cu responsabilitate. Când eram mici, prieteniile se nășteau ușor. Împărțeam aceleași pasiuni și preocupări, aceleași jocuri și uneori același prânz. Dar, pe măsură ce creștem, viețile noastre se ramifică. Și uneori fără dramă, fără ceartă sau vinovați, relațiile se simt grele, anevoioase, ușor nenaturale. Sau

Cred că ceva ce mi-a lipsit enorm când eram copil a fost un „Bravo!” sincer, spus de cineva important pentru mine. Nu ar fi fost despre performanță, despre o realizare, despre ceva ce am făcut. Ar fi fost despre mine, despre existența mea, despre Te văd. Contezi. Îmi place cine ești. Ești importantă pentru mine!

Hai să vă spun o poveste.Eram într-un parc, așteptam o prietenă. În fața mea, un puști de vreo 4 ani, afundat până la coate în nisip, se juca în transa magică a copilăriei. Era supravegheat, cu multă dragoste, de doi părinți și trei bunici care îl priveau cu ochi topiți de afecțiune. După câteva minute,

Ai auzit și tu asta măcar o dată, nu?“Important e cum te uiți la asta.”Poate ai ridicat o sprânceană când ți-a zis cineva asta într-un moment greu. Poate ai oftat. Poate ai dat ochii peste cap. Și totuși… în toată simplitatea ei, fraza asta are un adevăr imens. Pentru că realitatea nu e una singură. E

Uneori trăim nefericire. Fără explicații clare, fără un eveniment declanșator major.Doar o stare grea, care se așază peste zile ca o ceață. Și atunci, mai mult ca niciodată, ne dorim cu disperare să fim fericiți. Așa că începem să facem planuri.Ce-ar fi să câștig mai mult?Să plec în vacanța aia?Să schimb jobul?Să mă apuc de

Când „NU” devine un act de iubire față de tine însuți Am auzit de multe ori în cursurile mele, în coaching sau pur și simplu vorbind cu cei din jurul meu confuzia asta:„Dacă spun nu, o să creadă că nu-mi pasă.”„Dacă refuz, o să par egoist.”„Dacă pun limite, o să rănesc.” Și înțeleg. Am fost