Cum era vorba aia “Cu o floare nu se face primăvară”?!
Scuzele fac parte (sau ar trebui) din limbajul relațiilor. Folosite autentic în viața personală, profesională sau socială pot contribui generos la sănătatea relațională. Și totuși, în multe cazuri, ele nu repară relația, nu reduc tensiunea și nu sunt primite ca un semn de maturitate emoțională și o invitație la reconectare.
De ce?
Răspunsul simplu: scuzele sunt un proces complex, ce implică mai multe componente, nu un reflex verbal. Pentru a înțelege de ce o scuză nu funcționează, trebuie să privim dincolo de cuvinte și să analizăm ce se întâmplă, de fapt în dinamica relațională și în intenția din spatele mesajului.
1. Creierul și semnalele de pericol
Atunci când o persoană este rănită emoțional, creierul său intră într-o stare de hipervigilență, iar sistemul nervos activează zona de amenințare (amigdala și sistemul limbic) pentru a se proteja. În această stare, orice mesaj, oricât de bine structurat ar fi, nu ajunge la cortexul prefrontal, care este responsabil de gândirea rațională.
!Primul lucru de reținut: o scuză, chiar și una bine intenționată, precum „îmi pare rău, n-am vrut să te supăr”, nu poate fi procesată imediat. Persoana rănită nu aude cuvintele, pentru că este în continuare în activare parasimpatică de fight or flight. Fără reglare emoțională și un sentiment de siguranță percepută, comunicarea este blocată.
(Referință, dacă vrei să citești mai mult: Teoria polivagală a lui Stephen Porges și „window of tolerance” a lui Daniel Siegel, care explică aceste reacții nervoase).
2. „Scuzele defensive” – Când îți ceri scuze pentru tine, nu pentru celălalt
O scuză nu este autentică dacă nu vine dintr-o asumare reală a responsabilității. Formulări precum „Îmi pare rău dacă te-ai simțit rănit” sunt cunoscute ca nonpologies. Ele invalidează suferința celuilalt și pun sub semnul întrebării durerea sa. De fapt, acestea sunt mai degrabă scuze defensive, menite să protejeze imaginea de sine a celui care le oferă, nu să repare greșeala.
!Al doilea lucru de reținut: O scuză eficientă necesită vulnerabilitate și asumare, nu pasarea responsabilității și autoapărare. E nevoie de curajul de a spune: „Am greșit”, nu de a arunca vina pe interpretarea sau sensibilitatea celuilalt.
(Referință, dacă vrei să citești mai mult: Harriet Lerner, autoarea cărții Why Won’t You Apologize?, abordează pe larg acest fenomen).
3. Scuzele sunt un proces complex
Scuzele implică asumare, reparație și reconectare. Atunci când oferi scuzele tale, celălalt are nevoie să vadă că înțelegi unde ai greșit, că emoția lui e validă, că știi ce ai de făcut pentru a repara și că vei face asta.
Dacă me cerem scuze doar de dragul de a ne cere scuze și nu înțelegem exact unde am greșit, intenția noastră poate crea mai degrabă frustrare și conflict, pentru că percepția este că facem asta că așa se face. Când oferi o scuză fără a înțelege cu adevărat ce a produs acțiunea ta în cealaltă persoană îi poți da celuilalt sentimentul de „șters cu buretele” și senzația că durerea sa nu contează.
Cercetătorul John Gottman a demonstrat că într-o relație cuvintele sunt ineficiente fără o validare emoțională prealabilă. O scuză comunicată fără empatie și ascultare activă poate adânci rana.
Astfel, o scuză bună are următoarele componente:
- Exprimarea regretului sincer: fără echivocuri, minimalizări sau condiționări
- Asumarea responsabilității: înțelegerea și recunoașterea clară a greșelii
- Empatie: conștientizarea impactului asupra celeilalte persoane și oglindirea emoțiilor
- Intenția de reparație: disponibilitatea de a îndrepta lucrurile sau de a evita repetarea greșelii.
- Comportamente diferite în viitor, care sunt destinate să reconcilieze relația.
Aceste componente au fost detaliate de psihiatru Aaron Lazare în volumul On Apology, considerat lucrare de referință în domeniu.
!Al treilea lucru de reținut: Scuzele sunt un proces complex. Implică empatie, oglindirea emoțiilor celuilalt, înțelegerea impactului acțiunilor tale, asumare și acțiune de reparare. Doar după ce bifăm aceste elemente, cuvintele de iertare pot începe să aibă sens.
4. Scuzele sunt inutile fără responsabilizare reală
Dacă o scuză este doar o încercare de a închide rapid un conflict, ea nu va funcționa. În acest caz scuzele sunt o formă de evitare a disconfortului emoțional, mai ales în relațiile cu un dezechilibru de putere. Când scopul este de a „nu mai vorbi despre asta”, în loc de a învăța din experiență, relația nu se poate reface.
!Al patrulea lucru de reținut: Asumarea responsabilității este fundamentul pe care se construiește încrederea.
5. Nu poți forța iertarea
O scuză, oricât de bine formulată, nu garantează iertarea și nu înseamnă că momentul este depășit instantaneu iar reconectarea este restaurată. Persoana rănită are nevoie de timp pentru a-și procesa furia și durerea. Când cerem scuze nu înseamnă că suntem imediat absolviți.
Încercarea de a grăbi reconcilierea, adesea din rușine sau anxietate, poate face mai mult rău decât bine.
!Al cincilea lucru de reținut: Oferă spațiu și timp după ce ai transmis scuzele tale sau cere timp și spațiu ca să poți procesa scuze care ți s-au adresat. O reconciliere precoce afectează negativ procesarea a ce s-a întâmplat.
Scuzele care nu funcționează
- Scuza cu „dar”
„Îmi pare rău că te-am rănit, dar și tu ai ridicat tonul.”
→ Cuvântul „dar” anulează orice urmă de regret și transferă subtil vina. - Scuza defensivă
„Îmi pare rău că te simți așa.”
→ Accentul este pe reacția celuilalt, nu pe fapta proprie. Lipsește recunoașterea greșelii. - Scuzele excesive
Oamenii care își cer scuze constant – pentru opinii, spațiu personal, existență – diminuează sau chiar anulează valoarea scuzelor reale. În spatele acestui comportament pot exista frică de conflict, anxietate relațională sau o stimă de sine scăzută.
De ce ne este greu să oferim scuze din inimă
În primul rând pentru că nu prea am avut de la cine învăța asta.
A cere scuze cu adevărat înseamnă să înțelegi unde ai greșit și să admiți asta în fața celuilalt. Iar asta nu e deloc simplu. Deși esențial pentru relații sănătoase, vine la pachet cu disconfort psihologic, mai ales pentru cei care asociază greșeala cu pierderea valorii personale sau statutului.
Principalele blocaje:
- Lipsa empatiei și frica de vulnerabilitate: scuza sinceră presupune să renunți la defensivă și să recunoști că ai rănit pe cineva, să fii vulnerabil(ă) și confortabil cu ideea că ai greșit. Iar vulnerabilitatea nu e chiar ceva ce facem ușor.
- Percepția că scuzele ar amenința imaginea de sine: persoanele care se identifică exclusiv cu imaginea de „om bun”, „corect”, „moral” pot simți că o scuză le zdruncină identitatea și îi transformă în persoane slabe.
- Focalizarea pe sine: rușinea, vinovăția sau anxietatea pot deturna intenția de reparare, transformând scuzele în autojustificări.
John Gottman, cunoscut pentru studiile sale longitudinale despre cupluri, a arătat că o scuză nu este eficientă dacă nu este precedată de ascultare, validare emoțională și intenție reală de reconectare.
O simplă propoziție nu calmează sistemul nervos al unei persoane rănite, ci poate fi percepută ca o tentativă de a închide rapid o conversație inconfortabilă.Gottman numește aceste momente tentative de reparație și le consideră esențiale în dinamica relațiilor sănătoase. Dar pentru ca ele să funcționeze, trebuie să vină la momentul potrivit, cu tonul potrivit și să fie susținute de acțiuni ulterioare.
O abilitate pe care o putem învăța oricând
Poate că nu am crescut într-un mediu în care ni s-a arătat cum să ne cerem scuze sincer, cu asumare și empatie. Poate că modelele noastre ne-au învățat să le evităm sau să le folosim ca pe o simplă formalitate. Însă, indiferent de bagajul nostru, este crucial să înțelegem un adevăr fundamental: scuzele nu sunt un lux și nici o formalitate. Sunt o componentă vitală pentru sănătatea relațiilor noastre.
A-ți cere scuze sincer este o abilitate pe care o putem cultiva. Așa cum învățăm să comunicăm mai bine, putem învăța și să ne cerem iertare, transformând un simplu „îmi pare rău” într-un act profund de conectare. Prin asumare, empatie și dorința de a repara, scuzele devin un instrument prin care demonstrăm că prețuim relația mai mult decât propriul ego.
Scuzele sincere nu vindecă doar cealaltă persoană, ci ne ajută și pe noi să ne maturizăm și să construim legături bazate pe încredere, respect și autenticitate.