Când m-am născut, bunicul meu a plantat un cireș în grădina cu flori – să fim de-o seamă și să creștem împreună. An de an, l-am văzut cum prinde rădăcini, înfrunzește, înflorește și rodește, la fel cum și eu, sub privirea blândă a bunicilor mei, învățam să cresc. De bunicii mei mă leagă o iubire profundă și o conexiune autentică. Sunt oameni simpli, țărani harnici și onești, care m-au învățat că uneori cele mai mari lecții nu sunt spuse, ci trăite. Dar poate cel mai important lucru pe care mi l-au oferit a fost libertatea de a fi cum vreau – fără constrângeri, fără așteptări nespuse, doar cu siguranța că sunt iubită exact așa cum sunt.

Trăsăturile puternice ies la iveală încă din copilărie. La mine, încăpățânarea și rezistența la „așa se face” s-a văzut de timpuriu – mai ales în privire. Și această rezistență a fost cea care a dat mult de furcă adulților din jurul meu, de la părinți la profesori sau cunoscuți. Au încercat să o corecteze, au blamat-o și au declarat-o defect. A fost probabil cea mai puțin acceptată trăsătură a personalității mele. Ani mai târziu, când m-am certificat în modelul și metodologia PCM, am descoperit că privirea mea reflectă un anumit etaj al personalității mele, etaj pe care îl avem toți. Poate vei avea ocazia să afli și tu asta într-unul dintre cursurile mele. Sau poate știi deja. 😉

Copilăria mea a fost una a semi-sălbăticiei. Sau, mai bine zis, a simplității. Mi-am petrecut fiecare vacanță, fără excepție, într-un sat de deal, pe drumuri prăfuite, cu cărți vechi și îngălbenite, împrumutate de la biblioteca sătească, cu parfum de tei înfloriți și jocuri până târziu în noapte, alături de copii de țărani la fel de sălbatici ca mine. Am muncit cot la cot cu bunicii mei, de dimineața până seara. Atunci am învățat că bucuria stă în lucruri simple: într-o plantă care crește pentru că ai îngrijit-o, în oboseala de la sfârșitul unei zile în care ai contribuit cu adevărat, în compania tăcută și loială a animalelor. Copilăria mi-a rămas în suflet ca o lecție despre viață – despre contribuție, libertate și despre frumusețea lucrurilor care nu se cumpără.

Știu că am ajuns aici destul de repede, dar între copilărie și vârsta de 34 de ani s-a întâmplat ce trăiește fiecare dintre noi: studii, viață, dezamăgiri, relații, competiție, griji, frici, adaptare și, uneori, supra-adaptare. Am absolvit facultatea de Jurnalism, am lucrat în marketing și aveam deja, de doi ani, o mică agenție. 2016 a fost anul în care mi-am dat seama că mi-am pierdut busola. Munceam enorm, fiecare pas venea cu efort, iar în ciuda tuturor reușitelor, nu mă simțeam împlinită. Eram copleșită. Nu mai știam cine sunt și undeva, în adâncul meu, un copil cu o privire pătrunzătoare se simțea captiv. Și acela a fost anul în care mi-am descoperit elementul, am pus pe mute zgomotul exterior și am ales să-mi ascult, pentru prima dată cu adevărat, vocea interioară.

Cursul care mi-a schimbat traiectoria vieții, nu doar a celei profesionale, a fost cel de certificare în NLP. În 2016 am simțit că e timpul să fac ceva pentru mine și m-am retras, pentru nouă zile, într-un sat de munte, alături de alți colegi și de Camelia, trainerul care mi-a schimbat perspectiva. Și din acel moment învăț continuu: 2016 – Master Coach în NLP, TLT și Hipnoză, 2019 – Trainer certificat în NLP, 2024 – Trainer certificat în PCM, 2024 – Trainer certificat în Asertivitate Emoțională, 2025 – Terapeut relațional IMAGO în supervizare. Și alte formări și certificări care mi-au oferit o perspectivă complexă asupra minții umane. 

În 2019 mi-am descoperit o pasiune: cea de a fi în mijlocul oamenilor, de a le pune la dispoziție tot ce am învățat. De atunci cresc ca om și specialist (într-)o comunitate de oameni care au ca valori comune: învățarea, asumarea, creșterea, descoperirea personală și reziliența. Alături de Dan, soțul și partenerul meu, am dezvoltat 5 formate proprii de training, în funcție de nevoile celor care doreau o altă abordare, informație mai aplicată, alte răspunsuri la întrebările lor. Oferim fiecărui om care a trecut prin experiențele facilitate de noi posibilitatea de a le relua gratuit, oricând simte nevoia, pentru că am înțeles că avem nevoie să ne expunem constant la informație pentru a o putea transforma în stil de viață.